Ubuntu, înger și demon

Una din ideile mele fixe este că GNU/Linux nu se va răspândi până când măcar una dintre distribuții nu va deveni cu adevărat simplu de instalat, întreținut și folosit de către omul de rând. Cel care vrea un calculator ca să stea pe email și să deschidă bancurile și pozele pe care i le trimit prietenii.

De aceea, mă bucur când se mai ivește ocazia să instalez un sistem nou, pentru că pot să reevaluez situația. Ieri și azi am instalat Ubuntu Karmic pe un calculator nou, un Dell Optiplex. Iată câteva impresii asortate și concluzia mea la sfârșit.

- Am făcut instalarea cu un CD minimal, iar pachetele le-am tras prin rețea. O primă problemă a fost că installerul nu știa să folosească monitorul lat (aspect 16:10). Lățimea era corectă, dar pierdeam căteva linii de text sus și jos. Au fost situații când chiar am avut nevoie să le pot vedea și a trebuit să tot ajustez poziția verticală a ecranului. :-)

- Instalarea a mers (aproape) șnur. Un utilizator simplu ar putea să facă asta fără probleme cu un CD de instalare. Eu am avut un necaz pentru că am instalat pachetele prin rețea și, din nu știu ce motiv, mirror-ul din România avea niște inconsistențe. Am reluat instalarea cu mirror-ul din SUA și a mers perfect. În 30 de minute (la a doua încercare) instalasem un sistem standard cu Gnome, Firefox și OpenOffice, cu user creat, cu diverse setări, cu totul la cheie.

- Am dus calculatorul acasă la prietenul căruia i-am făcut instalarea. Acolo, surpriză: Ubuntu Karmic are un bug, nereparat de trei luni, care împiedică conectarea la rețea prin PPPoE (conexiune cu username și parolă). Soluția "out of the box" a lui Ubuntu este Network Manager, care nu merge. Soluția alternativă (pppoeconf) merge, dar eu nu știam de ea la momentul respectiv. Așadar, am observat pur și simplu că nu se poate conecta la rețea, l-am depanat vreo oră, apoi am plecat acasă.

- Acasă am aflat că bugul este cunoscut și comunitatea Ubuntu este șocată cum Karmic s-a putut lansa cu un asemenea bug grosolan. Am găsit soluții, dar multe din ele erau ciclice, în sensul că îți cereau să instalezi ceva de pe internet ca să-ți meargă legătura la internet. Soluția pe care am folosit-o a fost să rulez pppoeconf ca să mă leg la internet, apoi să instalez o versiune mai nouă de NetworkManager dintr-un repository diferit, pentru că Network Manager este o soluție elegantă și voiam să-l fac să meargă.

- La cererea utilizatorului, am mai făcut diverse modificări care au mers perfect. De exemplu, în maxim 10 clickuri am instalat pachetele de limbă română și acum tot sistemul este în limba română.

- Timpul de bootare este admirabil, cam 40 de secunde de când apeși butonul până când te loghează (automat) în cont și poți deschide un browser. Shutdown-ul este și mai incredibil, sub 10 secunde. Se pare că la partea asta Karmic chiar a depășit cu mult versiunile precedente.

- Sistemul are totuși diverse ciudățenii care îl fac uneori dificil de folosit de către o persoană atehnică. De exemplu, când bag un DVD, îmi apare o iconiță pe desktop. Buuun. Dar, dacă dau dublu-click pe ea, în loc să ruleze filmul, Ubuntu îmi deschide un browser de fișiere, care îmi arată „audio tracks”, „video tracks” și alte informații complet neintuitive.

Concluzia mea este că Ubuntu se aliniază cu alte distribuții care, de ani de zile, sunt mereu „pe cale să” producă un sistem pentru utilizatorii atehnici, dar propriu-zis nu au ajuns încă acolo. Știu că mereu este vorba de câte un bug izolat (cum a fost cel cu PPPoE de data asta), dar, una peste alta, am făcut până acum probabil vreo 10 instalări de Ubuntu și la fiecare din ele a fost nevoie să deschid un terminal, să mă fac root și să cârpesc fișiere de configurare.

Azi noapte am spart 2.500€ la un bar...

... și nici n-am știut! Noroc că m-a atenționat Valentin Lazea, economistul șef al BNR, într-un interviu acordat HotNews.ro (întrebarea nr. 4):

Impozitarea averilor ce depășesc 500.000 de euro ar afecta maximum 20 de mii de familii cu sume mai degrabă modice. De exemplu, o familie având averea de un milion de euro și la care impozitul de 0,5% se aplică numai la ultimii 500.000 de euro, ar avea de plătit anual numai 2.500 de euro. O sumă pe care „o sparge” într-o noapte la un bar. Altceva este că bogații României nu au dat dovada până acum nici de un miligram de solidaritate socială și că fie și un leu luat lor sub formă de impozite li se pare prea mult.

Sunt atâtea lucruri în neregulă cu o afirmație ca asta, că nici nu știu de unde să încep.

1. Este o manipulare ieftină a maselor să spui că o taxă afectează „doar” 20.000 de familii. Hai să le luăm toți banii celor mai bogați 10 români. Am strânge vreo 6.000.000.000€ și am afecta „doar” 10 familii, nu? Sau să omorâm toată comunitatea peruană din România. Câți pot să fie afectați, vreo 1000 de oameni? Ce înseamnă cuvântul ăsta, „doar”? Când vorbim de cifre, vorbim obiectiv, fără adverbe subiective care sunt vizibil introduse cu tentă.
   
2. Este o grosolănie să susții că o persoană, cu orice avere, mică sau mare, își va sparge 0,5% din ea într-o noapte la un bar. Ce-o să fac, o să sparg câte 0.5% timp de 200 de nopți și pe urmă o să rămân cu zero și mă apuc de cerșit?
   
3. Este o perpetuare a unei tendințe îngrijorătoare în România: asmuțirea clasei de mijloc (bine sărăcită de un guvern inept și îndobitocită de posturi ca Realitatea TV și Antena 3) asupra păturii bogate. Li se inoculează ideile că cei bogați (a) sigur s-au îmbogățit prin furt; (b) trăiesc o viață de huzur, cheltuind tot ce au numai ca să se spargă în figuri; și (c) nici n-or să simtă 0,5%, pentru că dă-i încolo de bogătani, de ce să aibă ei și noi restul să n-avem?
   

Nu sunt împotriva taxelor; taxele fac lucruri minunate, atunci când primești contra lor servicii ca asistență medicală, protecția poliției, adăposturi pentru toți cei care nu și le permit, curățarea orașului etc. Câtă vreme în România există șpăgi, mafie, boschetari, trafic și câini vagabonzi, pe mine n-o să mă convingeți că încă 0.5% va rezolva ceva.

În orice caz, dacă vreți banii ăștia de la un om bogat, vă purtați frumos, la fel ca orice persoană, magazin, restaurant, ziar care vrea bani de la un client: cu respect, îi explicați sub ce formă va fi recompensat pentru această sumă. „Du-te dracu', ești bogat, pierzi nopțile prin baruri” nu se califică drept formulă politicoasă.

De asemenea, chiar presupunând că aș sparge 2.500€ într-o noapte într-un bar, nu văd care-i legătura cu taxele. Cumva România a devenit o țară fundamentalistă și eu nu știu? Care-i judecata de valoare din care decurge că decât să lași un bogat să cheltuiască 2.500€ într-un bar, mai bine i-i confiști ca taxe?

În România s-a încetățenit ideea asta că cine e bogat, este oarecum de vină pentru asta. Ori n-a făcut banii pe căi cinstite, ori are destui și oricum nu-l doare, ori puteam și eu să fiu ca el, dar vezi pe strada mea n-a ieșit niciodată soarele, cert este că într-un fel sau altul avem justificarea să-l hărțuim. Și lucrul ăsta este grav, pentru că știu că în România există și savanți, avocați, ingineri, doctori, sportivi care au făcut o avere mai mică sau mai mare pe căi cinstite. Și poate mai bine îi lași pe ei să facă fapte bune cu acei bani și să dea socoteală în fața lui Dumnezeu pentru cum se achită de răspunderea ce li s-a dat, decât să te găsești tu, marele justițiar Statul Român, să le iei averea, că oricum n-ai nici un plan pentru ea și oricum nu se știe cât din sumele strânse chiar ajung la săracii pământului.

Ani de liceu, când la mate dai de greu

Duminică s-a stins din viață Ioan Mitrache, profesorul nostru de matematică și dirigintele nostru din liceu. A fost un om deosebit, un profesor bun și cred că noi, cei cărora ne-a fost diriginte, suntem norocoși că am avut ocazia să-l avem și ca mentor, ca formator de caractere. Avea un arsenal deosebit de variat ca să-i găsească fiecăruia din noi coarda sensibilă și să-l motiveze. Mie în particular, când mai luam câte un 8 la vreo lucrare, îmi mai născocea 0.05 de undeva și spunea „bine Frâncu, nota 8.05, cu pomana 9”. Și se asigura că mă simt atât de prost, încât data viitoare nu mai exista să iau sub 10. Și vreme de patru ani nu mi-a convenit că-mi spunea întotdeauna că „informatica e sora mai mică a matematicii”. Mi-a trebuit un master la MIT ca să încep să-i dau dreptate.

A fost un om erudit și citit; în primii săi ani de carieră a predat limba franceză, până și-a găsit un post de matematică. Mai târziu a fost și directorul Liceului de Informatică din București. La înmormântarea lui au venit elevi de-ai săi din muuulte generații, din 1966 și până în 2000.

La revedere, domnule profesor!

D.D.S.-N.

Am fost colindați și noi zilele astea, de patru grupuri, din care trei au turuit repede „Domn, Domn să-nălțăm”. Parcă acum câțiva ani parcă nu era așa, parcă cei mici depuneau ceva mai mult efort și colindele erau mai variate. E păcat că se sistematizează și colindatul, se reduce la esență, o ia pe panta spre minimalistul „Trick or treat”.

Dar a fost frumos oricum. Kudos Daria, care ne-a aprovizionat cu ciocolățele, că altfel eu eram ca o floare, nici n-aveam ce să le dau.

PSD-ul este ticălos

Și când spun ticălos, mă refer la faptul că vine cu sofisme ca să păcălească acea parte din electorat care poate nu stă așa de bine cu matematica. Iar exploatarea prostimii se numește, de mii de ani încoace, ticăloșie. Un exemplu, văzut la (pardon) Antena 3, este un domn cu mustață de la PSD care se revoltă că, vezi doamne, în unele secții din Spania a votat un om la 20 de secunde. Înșelătoria, pe care eu sunt convins că PSD-ul o înțelege foarte bine, este că, deși un om nu poate vota în 20 de secunde, totuși 6 oameni pot vota în 120 de secunde. Tot ce îți trebuie sunt 6 oameni care să-i servească în paralel pe alegători, 6 pixuri și probabil vreo 2-3 ștampile și 2-3 cabine. Se numește paralelizare sau pipelining, nu vă faceți că nu știți.

Am o milă adâncă pentru un om care se scoală de dimineața cu gândul că trebuie să-i mintă pe cei mai proști decât el.

Din Londra

Sunt in trecere prin Londra, am cumparat acces la net ca sa citesc stirile, ca n-am mai rabdat, si mi-au ramas 10 minute, asa ca am zis sa si bloghez ceva. :-)

Bravo Traiane, cam la mustata dar ai reusit. Nu-mi vine sa cred ca 50% din tara traiesc in lumea lor idilica. Vot de blam sa-i dati lu'... mama dumneavoastra, aici a fost vorba a alege intre un comunist sau un presedinte cat de cat normal. In fine, bine ca s-a terminat cu bine.

Daca ne-am ales cu ceva din campania asta, am invatat pe ce surse de stiri si sondaje ne putem baza si care din ele modifica adevarul mai ceva ca-n 1984. Cine are urechi de auzit, sa auda. Si poate de data asta tineti si minte, nu uitati de la mana pana la gura.

Eram mic, dar n-am uitat

Nu votez cu Geoană pentru că, acum 20 de ani, Ion Iliescu a pregătit trenuri pentru mineri și i-a primit la București cu brațele deschise ca să-i snopească în bătaie pe protestatarii pașnici din Piața Universității, în special pe studenți, pe intelectuali și pe orice oameni cu ochelari, mapă, blugi sau plete. Dacă Geoană îl învinuiește pe Băsescu că „inventează lupte cu trecutul”, atunci este mai prostănac chiar și decât i s-a dus buhul, pentru că ne ia pe toți de amnezici. Ceea ce s-a întâmplat acum 20 de ani nu este, din păcate, o invenție. Eram mic și n-am înțeles pe moment ce vedeam la televizor, dar am ținut minte, pentru că asta fac copiii, și am înțeles mai târziu.

Faptul că pentru PSD candidează un neica nimeni pe nume Geoană mă lasă rece. Chiar dacă n-ar fi marioneta lui Iliescu și a tagmei din PSD, chiar dacă ar fi un om pe picioarele lui, simplul fapt că stă de bună voie în partidul lui Ion Iliescu este, pentru mine, un semn fie de prostie, fie de aviditate de putere mai presus de orice morală.

Sigur, nu cred că o revenire a PSD-ului la putere înseamnă, textual, noi mineriade și noi vremuri de teroare. Dar asta nu din cauză că PSD-ul s-ar fi remaniat, ci doar datorită faptului că vremurile s-au schimbat și că lumea este mai conectată și mai cu ochii pe ei. Nimic nu scuză nici nu schimbă adevărul lucrurilor petrecute în anii '90. Atunci, Ion Iliescu a renunțat la subțirea spoială de adept al democrației și a arătat cât de înrădăcinat este în dictatură și în metodele ei. El a scăpat cu fața curată și a condus România timp de 10 ani pentru că românii... se dumiresc mai greu. Moștenirea lui Iliescu este o plagă, o ciumă, o devastare care se întinde, poate nu la infinit, dar în mod sigur mai departe de 20 de ani, mai ales câtă vreme el este încă în partid.

Dacă aveți de gând să votați cu Geoană duminică, ați face bine să nu-mi spuneți, pentru că am să o interpretez ca pe un afront personal și am să am o părere mai proastă despre voi. Nu cred că a fost vreodată în istoria post-decembristă a României o situație mai în alb și negru decât acum. Un vot pentru Mircea Geoană este echivalent cu invadarea Poloniei de către Hitler.