Prost nu e cine cere, prost e cine dă

S-a lansat și în România Call of Duty 4: Modern Warfare, un joc unde mergi și tragi. N-am jucat niciodată genul ăsta de jocuri, nici n-are importanță, dar m-a frapat că prețul oficial e de 180 de lei, adică $63, când în State îl poți găsi pe internet cu $33, sau probabil vreo $40 cu tot cu taxe și cheltuieli de expediere.

Trebuie să fii un imbecil notoriu să crezi că poți salva o paradigmă depășită (cea de a vinde software pe bani) ridicând prețurile. Să nu dați bani pe așa ceva, că atunci observația din titlu vi se aplică. :-) Trăiască torentele.

Ce tipuri de plastic pot să reciclez?

Încercarea mea de a recicla e tot mai pirpirie. Acum mă izbesc de lipsa documentației pentru București. Am căutat pe internet, dar există foarte, foarte puține resurse. Din câte știu, municipalitatea este cea care decide ce containere să amplaseze și ce ai voie să pui în fiecare container, pentru că în final municipalitatea este cea care colectează aceste containere și le reciclează pe fiecare corespunzător. În special plasticul este parșiv, există zeci de feluri de plastic și, dacă vrei să fii ortodox, nu le poți pune pe toate la grămadă, pentru că nu toate se reciclează la fel.

Pentru San Francisco există zeci de pagini de informații, cam în genul ăsta (dați click și pe „green cart”, că și acolo e interesant). Noi aveam și o fițuică de o pagină pe care o țineam pe frigider și ne uitam pe ea ca să vedem dacă un plastic se putea recicla sau trebuia aruncat.

Știe cineva ce tipuri de plastic pot recicla în clopotele din București? Momentan, nu pun decât sticle de plastic (cum ar fi de apă minerală). Știu că dacă pui tipuri de plastic nepotrivite, poți face mai mult rău decât bine.

Poze noi, dar vechi

Printr-un efort supraomenesc, având și avantajul că de vreo trei luni n-am mai făcut poze noi, am reușit să ajung la zi cu pozele pe internet. Am publicat tot felul de poze, mai vechi și mai noi, unele destul de frumoase.

• Vizita lui Lucian (vara 2009)
• Joshua Tree (ianuarie 2009)
• Revelion 2009
• La biserică (ultima duminică din 2008)
• New York (decembrie 2008)
• Point Lobos (noiembrie 2008)
• Vulcanii Noroioși (august 2008)
• Ceremonia de absolvire a Dariei (mai 2008)
• Baloane de săpun (aprilie 2007)
• Sărbători (decembrie 2006)
• Niște dovleci (noiembrie 2006)

Cum să tragi cablu TV

Repatrierea asta e un izvor nesfârșit de inspirație. :-) Chiar visam să pornesc un blog cu un gând pe zi din perioada asta, dar mă mai gândesc un pic. Pare totuși că am arhisuficient material. Așadar:

1. Sun la RDS pentru fibră optică. Face o evaluare, semnăm contractul, buuun.
2. Dacă tot au evaluare, întreb și de cablu TV. Agentul cu care lucrez pentru fibră optică îmi spune că nu au ofertă de TV. Hm, ok, mă gândesc, înseamnă că sunt în aria UPC.
3. Trec vreo două săptămâni, îmi cumpăr TV, sunt gata să-mi trag și eu cablu, să intru în rândul lumii.
4. Sun la UPC, UPC-ul îmi spune că nu au deloc acoperire în zona mea. Dubios!
5. Sun la RDS, de data asta chiar la numărul de suport clienți, o iau deci de la zero. Și ei îmi spun că nu au acoperire pe strada mea.
6. Mă scarpin în cap, ușor nedumerit, dar, dacă am învățat ceva în ultimele două luni, este că (1) niciodată să nu spui niciodată și (2) numerele de asistență clienți sunt pentru loseri; e mult mai potrivit să cunoști pe cineva, să ai deci așa, o relație.
7. Întreb pe cineva de pe stradă de la mine, care-mi spune că are numărul băiatului de la RCS, X îl cheamă, care face lucrările în zonă, că-l vede tot timpul pe stâlp.
8. Îl sun și eu pe X, vine la mine acasă și în 30 de minute am cablu. Analogic. Ocazie cu care am căscat și eu ochii și am observat că deja cablul era tras până în casă, de la fostul proprietar. Și am suspiciuni că și mergea, probabil cu excepția HBO-ului.
9. Lămurim și misterul: cei de la RCS nu s-au obosit să-mi detalieze că nu au cablu DIGITAL la mine în zonă, dar au din cel ANALOGIC.
10. Rămâne să mă duc eu în câteva zile la filiala RCS să semnez și contractul. X îmi promite că până atunci ajung și datele în sistem. Îl cinstesc bine și purced să mă uit la cablu. De împrumut.
11. Mă duc peste vreo 5 zile la RCS, unde domnul de la vânzări mai să mă bată, că de ce vin eu la semnat contractul când nu s-a făcut încă o evaluare. Încerc să-i explic, că să vedeți, că fibra, că X, că probabil nu mai e nevoie de nicio evaluare, dar nimic. Rămâne să mă sune ei când fac evaluarea. Zic în gând, știi ceva, jemanfiș, am deja cablu, mai căutați-mă voi.
12. Mă sună după vreo săptămână, victorioși, „gata, am verificat, poftiți să facem contractul!”. Mă duc, semnez, rămâne că mă sună ei într-o săptămână-două să vină să facă instalarea (nu m-am mai obosit să le zic că-mi merge deja, plus că nu voiam să-i fac belele lui X).
13. După numai vreo două zile, țââââr la poartă. „Am venit de la RCS să facem instalarea”. Bravo, prompți băieții! Dar era un tip necunoscut. O fi fost tura a doua? Îi explic, știți, a venit deja colegul și mi l-a făcut să meargă, totul e ok. Tipul, mirat, „cine?”. Îi spun, „X”. La care el, „păi cum X, că X nu mai lucrează la noi de-o lună!”. În cele din urmă, îi zic că totul merge bine și ne vedem fiecare de treaba lui.
    

Mișto... Acum am o mare dilemă: prind cam 1/2 din canale cu paraziți, uneori supărător de mulți. Pe de altă parte, prind toate canalele și plătesc numai pachetul de bază. Oare să-i chem sau să nu-i chem? :-D

Dacă am avea un logo de țară, ar fi "Romania. We streamline nothing!"

Deodorantul Fa pentru castrați

Am văzut azi o reclamă de nu mi-a venit să cred, din categoria „dă-l dracu' de marketing personalizat la nivel de țară, doar noi suntem mega-corporație și ei sunt România”: deodoranul Fa Men. Sună și mai bine când auzi reclama de la televizor în fundal: famen în sus, famen în jos...

Get it? Get it? Voi sunteți urmașii Romei...?

Cred că o să folosesc în continuare Old Spice, părțile mele private sunt toate la locul lor și vreau să rămână așa. Faza asta cu famen trebuie premiată, bate de departe gafa cu Chevy No Va (în Mexic). :-)

Cum să pierzi un vot cu o frază, Lecția 1

Viorel Hrebenciuc (PSD), 28 septembrie 2009: „Băsescu ar trebui să stea cu capul în apă rece, pentru că tot timpul este beat”.

Ăăăăă... ce? La ce nivel face politică omul ăsta? S-au dus anii '90, s-au dus aproape și anii '00. România este o junglă politică, e drept, dar îmi place să cred că ne-am ridicat peste nivelul unde să ne împănăm discursul politic cu epitete injurioase. Până azi recunosc că nu știam absolut nimic despre Hrebenciuc, pentru că nu sunt atât de la curent cu politica românească pe cât aș vrea. Dar azi am aflat despre el exact atât cât îmi trebuie: e un dobitoc care nu poate emite pretenții la votul meu (nu că ar conta, că oricum e de la PSD). Dacă vreau să votez oameni care scot imbecilități pe gură, am de unde alege.

Tenor, caut corală

Știe cineva vreo formație corală (8-12 persoane) care duce lipsă de un tenor? Caut un cor de amatori, nimic oficial, de care să mă lipesc în jur de 5 ore pe săptămână. Știu să solfegiez și am făcut și două semestre de teorie muzicală la MIT. Am cântat în strană la biserică ultimii 8-9 ani și știu și glasurile bisericești destul de bine. În mare parte din cazuri, mă descurc și ca bas, deși nu am profunzimea ideală, iar pentru unele partituri nu pot să cobor destul.

M-ar interesa să pregătim ceva și pentru Crăciunul care vine, dar și pe viitor (Paște etc.). Pot să încep repetițiile de mâine, :-) doar că în noiembrie o să fiu plecat.

Stau bine și cu partea tehnică; am cules o grămadă de partituri pentru fostul meu cor, disponibile aici.

Dați sfară în țară! :-)

Festivalul Enescu

Și, din a treia^H^H^H^H^Hnouăsprezecea încercare, ca Făt-Frumos, am ajuns și eu la Festivalul George Enescu. Am fost la Sala Palatului la un concert al Orchestrei Filarmonicii din Sankt Petersburg, cu muzică de Ceaikovski, Prokofiev și Enescu. Mi-a plăcut muzica, deși era un pic prea avangardistă pentru mine (cu vreo 4 secole...). Ăsta-s eu, nu-mi plac frazele prea gâfâite, cu întreruperi dese, cu armonii disonante, cu variații bruște de volum, cu multe multe alămuri... Dar am regăsit și bucăți adorabile, de exemplu ultimul bis, care a fost din Spărgătorul de Nuci.

În rest, ce mi-a plăcut a fost că sala a fost arhiplină; îmi place foamea asta de cultură a orașului, pentru că este un răspuns bun și o palmă pe obraz dată subculturii. Ce nu mi-a plăcut este că au sunat vreo 5 telefoane celulare. E un pic și vina organizatorilor aici, pentru că nu-i costa nimic să vină o tanti pe scenă la începutul spectacolului și să ne roage să închidem celularele. Așa făceau și-n America -- acolo nu s-au mai gândit că e un pic jenant, ci au găsit o soluție concretă.

După spectacol, ne-am cinstit cu finii la Bistro Ateneu, unde din păcate am fost ușor dezamăgiți.

Următoarea piatră de hotar ar fi să ajung și pe la Ateneu, că-i mai mare rușinea, bucureștean get-beget și n-am călcat o dată înăuntru.

Jos pălăria, Bergodi

Mi-a mers la inimă faza din vestiarul Stelei de aseară. :-) Conform ProSport:

Izbind ușa de perete, Becali a intrat val-vârtej în vestiar și a început să-și înjure jucătorii. Totul se petrecea în fața unui Bergodi siderat care tocmai încerca să le explice fotbaliștilor tactica pentru a doua repriză. Italianul și-a revenit relativ repede și l-a înfruntat pe patron. L-a luat de braț și l-a scos din vestiar. Furios, Becali l-a amenințat cu demiterea: „Cristiano, o să-ți pară rău! Nu ești singurul antrenor din România. Poți să-ți faci bagajele să pleci!”.

Cât despre demiterea lui Bergodi de la Steaua... mă întreb dacă cineva i-a spus vreodată lui Becali „ești un prost făcut grămadă și nu te pricepi la fotbal nici cât negru sub unghie”. Sunt convins că mulți din anturajul lui cred asta, dar nu deschid gura pentru că au un loc călduț pe lângă el. Mi-e milă de un om care-și trăiește viața furându-și căciula singur, înconjurat de pupincuriști. Nu știu cum e, dar nu cred că are cum să fie o viață cu prea multă substanță.

Iar în legătură cu numirea lui Mihai Stoichiță la Steaua, iată ce bijuterii de declarații a scos Onlinesport la iveală. De-asta îmi place ziarul ăsta, pentru că la capitolul opinie este fenomenal.

Un weekend la Cluj

Am sărbătorit cu „finuții” un an de când i-am cununat și am zis să mergem înapoi la Cluj, unde a avut loc și fericitul eveniment. A fost foarte haios. La pensiunea unde am stat ne-au dat, din întâmplare, fix aceleași două camere ca și acum un an. Prin Cluj nu prea am stat, mai mult pe la Lacul Beliș și printr-o livadă la Zimbor (dar am apucat și o masă apocaliptică la Hanul Dacilor din Cluj).

Uite câteva poze; mai multe când ne așezăm și noi în București (momentan sunt în urmă rău cu pozele pentru că nu am, deocamdată, un server, și totul decurge de aici).